ce influenta are frigului asupra pielii

Pielea si frigul – Dermatologie

Pielea reprezinta interfata dintre organism si mediul exterior, avand un rol esential in perceptia temperaturii ambientale. In acelasi timp, contribuie la mentinerea echilibrului termic al corpului.

Structural, pielea este formata din 3 straturi:

  • Epidermul este stratul superficial, alcatuit din celule epiteliale. Nu este vascularizat, dar este traversat de cateva terminatii nervoase libere. Stratul cornos este portiunea sa externa si reprezinta principala bariera ce protejeaza pielea de substantele chimice din mediu si impiedica pierderile de apa din tesut.
  • Dermul este stratul mijlociu al pielii, alcatuit din tesut conjunctiv cu fibre de colagen si elastina, intr-o substanta fundamentala. Este bine vascularizat, contine nervi si majoritatea receptorilor nervosi ai pielii. Dermul este responsabil de rezistenta mecanica si elasticitatea pielii.
  • Hipodermul este stratul cel mai profund, aflat intre derm si fascia musculara. Este format din celule adipoase, fibre conjunctive si cateva vase sangvine si nervi, majoritatea strabatand hipodermul in drumul lor spre derm.

FUNCTIILE PIELII IN RELATIA CU FRIGUL

  1. Perceptia frigului – Fiind un organ aflat la suprafata corpului uman, pielea are un rol esential in perceptia temperaturii mediului inconjurator. La nivelul tegumentului se afla receptorii nervosi pentru frig si pentru cald, dar si pentru durerea determinata de frig si caldura extrema. Interpretarea mesajului de la receptorii termici din piele are loc la nivelul creierului si reprezinta perceptia temperaturii.
    Raspunsul la temperatura ambientala depinde nu numai de conditiile climatice si de starea fiziologica individuala, dar si de factori ca experientele anterioare la frig si de temperatura mediului in care subiectul s-a aflat inainte.
  2. Functia izolatoare a pielii – Rolul cel mai important il are hipodermul, care, prin continutul in celule grase, asigura rolul de izolare termica pasiva. Conductivitatea termica a grasimii este mai mica decat a altor tesuturi mai bogate in apa (muschi, derm).
    Rolul activ in termoreglare este asigurat de vasele de sange din derm.
    De obicei, pielea devine calda (vasodilatatie) cand corpul trebuie sa cedeze caldura in exces si devine rece (vasoconstrictie) cand acesta trebuie sa retina caldura.
  3. Mecanismul de adaptare a pielii la frig – Raspuns autonom rapid – reflexe circulatorii (vasoconstrictie, deschiderea sunturilor arterio-venoase)
    Raspuns autonom lent – adaptare fiziologica, aclimatizare.
    Raspuns comportamental – evitarea expunerilor inutile la frig, protectia prin imbracaminte adecvata, invatare, experienta, traditii.
  4. Reflexe circulatorii
    Prin reglarea vascularizatiei, pielea poate pierde caldura (dilatarea vaselor din piele) sau o poate prezerva (vasoconstrictie cutanata).

 

REACTIILE ADVERSE ALE FRIGULUI LA NIVELUL PIELII

Reactii fiziologice ale pielii la frig

  • Senzatia de disconfort de la nivelul pielii si deteriorarea functionala
    Pe masura ce temperatura pielii scade, se percepe initial disconfort, apoi frig si, in final, durere. In acelasi timp, scade sensibilitatea tactila (la atingere). Daca temperatura pielii scade si mai mult, dispare si senzatia de durere.
  • Uscaciunea pielii de la nivelul zonelor expuse la frig (fata, maini, buze)
    Aceasta este datorata partial si umiditatii scazute din mediul exterior, dar si din interior (sistemele de incalzire usuca aerul).
  • Leziuni locale produse de frig
    Degeraturile sunt consecinta expunerii prelungite la temperatura de inghet. Localizarea degeraturilor pe anumite segmente corporale variaza in functie de tipul si severitatea expunerii la frig. Cel mai frecvent sunt afectate degetele de la maini, de la picioare, apoi pavilioanele urechilor, obrajii, nasul, mainile etc. Preventia se realizeaza prin folosirea imbracamintii si incaltamintii adecvate, prin miscarea extremitatilor.
    Piciorul de transee si piciorul de imersie sunt urmarea expunerii la temperaturi superioare celei de inghet (0-10 grade) , in combinatie cu umiditate crescuta, imobilitate si incaltaminte constrictiva. Afectiunea evolueaza in 3 stadii. Primul stadiu se manifesta prin eritem (roseata), edem (umflarea zonei) si sensibilitate crescuta. In al doilea stadiu apar furnicaturi sau senzatia de arsura, edem accentuat, amorteala si flictene, iar in ultimul stadiu se instaleaza gangrena.

Reactii patologice la frig

Reactii vasoconstrictive

Fenomenul Raynaud este o afectiune in care, la expunerea la temperaturi scazute sau la imersia in apa rece, se produce un spasm al arterelor, care determina scaderea fluxului sangvin in zona expusa la frig. Afecteaza degetele de la maini, mai rar degetele picioarelor, nasul, pavilioanele urechilor. Aceleasi fenomene se pot produce si ca urmare a unui stres emotional important. Tipic, unul sau mai multe degete de la maini devin albe, reci si amortite. La reincalzire, acestea devin rosii, edematiate si dureroase. Fenomenul Raynaud poate fi primar (nu se asociaza cu alte afectiuni si reprezinta o exagerare a raspunsului normal vascular la frig) sau secundar (parte a unei boli de tesut conjunctiv sau a altei afectiuni sistemice).
Acrocianoza consta in aparitia unei coloratii violacee marmorate la nivelul extremitatilor, fiind precipitata/exacerbata de frig.
Eritrocianoza este o modificare a coloratiei tegumentelor, ce devin rosii-violacee, in special la nivelul zonelor bogate in tesut adipos (coapse, gambe), dupa expunerea la frig.

Urticaria la frig

este o urticarie fizica rara, o reactie de hipersensibilitate la frig, care consta in aparitia de leziuni uricariene pe zonele expuse la temperaturi scazute, in momentul reincalzirii. Se poate asocia cu semne generale – dureri de cap, tahicardie, dificultati de respiratie, pana la soc anafilactic. In aceasta situatie, evitarea expunerii la frig este cruciala. De obicei, raspunde inadecvat la medicamente antialergice (antihistaminice). Se poate incerca desensibilizarea la frig, in clinici specializate.

Pernioamele

sunt leziuni inflamatorii, rosii, umflate, dureroase sau pruriginoase, localizate la nivelul tesutului subcutanat si a dermului extremitatilor. Reprezinta o reactie anormala la temperaturi deasupra inghetului, in combinatie cu umiditate crescuta. Afecteaza in special copiii si femeile cu acrocianoza sau eritrocianoza. Distributia leziunilor este bilaterala, simetrica, afectand mai frecvent degetele de la maini sau picioare, calcaiele, gambele, fata etc. Evolutia este autolimitata, leziunile vindecandu-se spontan in circa 3 saptamani, dar recidivand iarna urmatoare.

Dermatoze agravate de frig

Din cauza uscaciunii induse de frig, unele afectiuni cronice se pot accentua in perioadele friguroase. Este cazul dermatitei atopice si a psoriazisului.
In tratamentul tuturor afectiunilor induse de frig, un rol important il au metodele de prevenire, care constau in evitarea expunerilor prelungite la temperaturi scazute, folosirea imbracamintii si incaltamintii calduroase, comode, neconstrictive, precum si incalzirea corespunzatoare a locuintei si a locului de munca.

 

Dr. Marinescu Anne Marie
Medic primar Dermatologie

Programa

Search

+