Amețeala sau vertijul este fie acea senzație de deplasare a obiectelor în jurul pacientului, fie a deplasării pacientului în jurul obiectelor. Această stare de amețeală este de obicei însoțită de o stare de instabilitate și chiar cădere a pacientului din cauza pierderii reperelor și tendința de a se agăța de ceva pentru a-și menține echilibrul. Starea de dezechilibru nu este întotdeauna însoțită de amețeli.
Cauzele amețelilor pot fi multiple și astfel este nevoie de evaluare ORL, neurologică și oftalmologică pentru a stabili etiologia și implicit un tratament.
Evaluarea unui pacient cu amețeli începe cu anamneză, continuă cu examenul vestibular obiectiv și testare audiometrică, dar și cu analize biologice și imagistice în funcție de fiecare caz în parte.
Amețeala poate fi de cauză periferică sau centrală. Vertijul periferic poate fi de cauză labirintică (ureche internă) sau retrolabirintică (nervul vestibular), iar cel central prin leziuni la nivel cerebral ce implică centri și căile vestibulare. Amețeala de cauză periferică este adesea însoțită de surditate și acufene.
Unul dintre cele mai des întâlnite vertijuri de cauză periferică este vertijul pozițional paroxistic benign (VPPB). VPPB-ul este o afecțiune mecanică a urechii interne și apare atunci când există o cantitate mare de otoliți ce plutesc în endolimfă. De obicei este interesat doar unul din cele trei canale semicirculare de la nivelul cohleei, cel posterior, și frecvent este unilateral, adică implică doar o ureche.
Caracteristicile acestui vertij sunt bine definite:
Cauzele VPPB nu sunt în totalitate stabilite, dar frecvent există în antecedentele pacienților traumatism cranian, infecții virale și inflamații ale nervului vestibular, menținerea anumitor poziții timp îndelungat cum este în cazul diverselor intervenții chirurgicale ce necesită repaus în pat, boală Meniere, crizele migrenoase, accidente vasculare minore ce afectează vascularizația urechii interne, intervenții chirurgicale la nivelul urechii, tulburări hormonale. Este de menționat însă că majoritatea pacienților nu prezintă nici unul din acești factori în antecedente. Incidența VPPB crește o dată cu vârsta din cauza degenerării sistemului vestibular al urechii interne.
Pentru diagnostic este foarte importantă anamneza, adică debutul și evoluția amețelilor, examinarea completă ORL și efectuarea unor teste vestibulare, precum testul Dix-Hallpike, proba Romberg, proba Unterberger.
Tratamentul este nonfarmacologic și este reprezentat de probe de repoziționare vestibulară precum manevra Epley, prin care se repoziționează otoliții din canalele semicirculare de la nivelul urechii interne afectate. După practicarea repoziționării vestibulare pacientul este sfătuit să evite anumite mișcări ale capului timp de o săptămână și să revină pentru reevaluare ORL la un interval de aproximativ 7 zile. Manevrele de repoziționare sunt eficace și neinvazive, ducând la ameliorarea simptomatologiei în marea majoritate a cazurilor.
Prin urmare, vertijul este senzația de rotație a obiectelor în raport cu persoana sau a persoanei în raport cu obiectele, fie iluzia mișcării. În limbajul obișnuit, nu se referă doar la iluzia mișcării ci și la senzația cronică sau intermitentă de pierdere a echilibrului. Este recomandat consultul regulat la un cabinet ORL pentru a evita orice fel de suspiciune în legatură cu sănătatea ta.
Programează-te din timp la doamna Dr. Baican Eana Raluca, medic specialist ORL, pentru a preveni bolile care ar putea afecta urechile, nasul și gâtul.
Medic Specialist ORL