Deviaţia septului nazal face parte din grupul malformaţiilor nazale cel mai frecvent întâlnită în practică.
În legătură cu mecanismul de producere se descriu deformaţii ale septului spontane apărute în urma unui viciu de dezvoltare (lipsa de armonie între creşterea scheletului septal şi cadrul osos maxilo-cranian) şi deformaţii traumatice consecutive unor fracturi sau luxaţii ale oaselor proprii nazale sau a scheletului cartilaginos septal, mai ales la vârsta când structura osteo-cartilaginoasă a piramidei nazale nu este încă osificată.
Diagnosticul pozitiv al unei deformaţii septale se stabileşte pe baza examenului clinic şi uneori radiologic.
Cel mai frecvent simptom este obstrucţia nazală. Jena respiratorie este de obicei permanentă, de partea fosei obstruate. Obstrucţia nazală completă este excepţională, uneori fiind mai accentuată de partea fosei nazale mai libere şi care este explicată prin hipertrofia compensatorie a cornetului inferior.
Tulburările reflexe, ca de exemplu cefalee rebelă, rinoree apoasă pot fi determinate de deviaţiile înalte ale septului sau de prezenţa unor creste sau pinteni.
Manifestările auriculare de tipul catarului tubo-timpanic, otite catarale recurente, hipoacuzie de transmisie de partea obstrucţiei nazale, apar în urma tulburărilor de permeabilitate tubară consecutive unei deviaţii posterioare a septului.
Examenul radiologic confirmă în totalitate constatările clinice.
Tratamentul este chirurgical. În funcţie de amploarea deviaţiei pot fi practicate rezecţii, repoziţionări sau rinoplastii.
Programați-vă online pentru investigații de specialitate.
