Iodura de potasiu este un compus anorganic alcătuit din iod și potasiu, care se folosește de decenii în tratarea unor afecțiuni de tipul hipertiroidiei, gușii endemice, ca expectorant sau în tratarea unor dermatite; de asemenea, a fost utilizat în accidentul de la Cernobâl pentru "saturarea" tiroidei cu iod astfel încât aceasta să nu mai capteze iodul radioactiv din atmosferă, eliberat în urma exploziei nucleare.
Această substanță nu oferă însă protecție împotriva altor substate radioactive eliberate în acest tip de accident.
Când are loc un accident la o centrală nucleară sau prin lansarea armamentului nuclear în timpul războiului - iodul radioactiv este una dintre primele substanțe care sunt eliberate în atmosferă.
Dacă acel iod radioactiv intră în organism, se concentrează la nivelul celulelor tiroidei care îl folosesc în sinteza hormonilor tiroidieni.
Izotopii radioactivi Iod 131 și Iod 133, odată pătrunși în celule, deteriorează materialul genetic de la nivelul nucleului și pot duce la cancer tiroidian.
Deși organismul nostru nu produce iod, îl absoarbe din alimente sau suplimente și îl colectează și stochează în glanda tiroidă pentru sinteza de hormoni tiroidieni. Sarea iodată este o sursă importantă de iod, dar și alte alimente precum algele marine sau crustaceele.
Tiroida poate ajunge să fie saturată cu iod, depozitele să fie pline, ceea ce are ca efect împiedicarea absorbției de noi molecule de iod la nivel glandular.
Principiul administrării iodurii de potasiu în incidentele nucleare este că administrând iodura de potasiu cu iod neradioactiv, stabil, imediat înainte, în timpul sau maxim la câteva ore după emisia radioactivă, se acumulează în tiroidă suficient iod “bun”, așa încât iodul radioactiv să nu mai poată pătrunde în glandă și să fie excretat cât mai repede de rinichi, reducându-se impactul său asupra țesuturilor umane.
În condițiile situației mondiale actuale, este necesară aprovizionarea preventivă cu această substanță a populației țintă, aceasta fiind alcătuită din următoarele categorii:
În cazul unui eveniment nuclear, însă, medicamentul trebuie luat chiar înainte sau imediat după expunerea la iod radioactiv, doar la indicația autorităților. Poate fi luat trei până la patru ore, chiar 6 ore mai târziu, dar nu va fi la fel de eficient conform specialiștilor în medicina nucleară.
ATENȚIE! Nu se recomandă mai mult de două comprimate de 65 mg de iodură de potasiu, în doză unică, la adulți, gravide sau femei care alăptează, deoarece crește pericolul intoxicației acute cu iod care are efecte ce pot pune în pericol viața.
Ele "blochează" glanda tiroidă timp de aproximativ 24-48 de ore.
Copiii vor lua doze mai mici, în funcție de vârstă:
Se înghit, se mestecă sau dizolvă tabletele de iod într-o cantitate mică de apă și se pot consuma în lapte, suc.
Administrarea se face doar la indicația autorităților care pot semnala pericolul radioactiv. Dacă nivelul radioactiv persistă ridicat, se poate repeta doza, exclusiv la indicația medicului sau autorităților competente.
Efecte adverse:
Contraindicații:
Iodura de potasiu protejează doar glanda tiroidă, nu și alte părți ale corpului de efectele iodului radioactiv.
Consumul de sare de bucătărie sau alimente bogate în iod nu pot înlocui iodura de potasiu, pentru că nu conțin suficient iod stabil pentru a bloca absorbția iodului radioactiv.
Nu se recomandă administrarea suplimentelor ce conțin iod în loc de iodura de potasiu. Ele pot fi dăunătoare și ineficiente. Se utilizează medicamente aprobate de autoritățile competente.
ATENȚIE și în privința păstrării lui:
Să ne păstrăm calmul, să ascultăm recomandările autorităților pentru a nu ne pune în pericol viața!
