Vitamina D este o vitamină liposolubilă care se formează în piele sub acțiunea razelor UV sau este adusă în organism prin alimente (ficat, pește gras, gălbenuș de ou) sau suplimente.
Acțiunea ei principală constă în reglarea metabolismului fosforului și calciului, precum și în remodelarea osoasă.
Pentru a deveni activă în organism (pentru a-și îndeplini acțiunile) necesită activarea la nivel hepatic și, ulterior renal până la forma activă 1,25 (OH)2vit D3 care acționează ca un hormon.
Astfel, fie expunerea deficitară la soare (min 30 minute zilnic), aportul insuficient de alimente ce conțin D (veganii) sau incapacitatea organismului de a absorbi sau activa vitamina D (boli digestive, hepatice, renale, după operații de gastrectomie) pot conduce la DEFICIT (sub 12 ng/ml) sau INSUFICIENȚA acesteia (12-30 ng/ml).
Nivelul de suficiență în sânge se diagnostichează prin 25 OH D, analiză care a devenit din ce în ce mai sensibilă și mai specifică, ceea ce a dus la diagnosticarea în număr crescut al indivizilor cu deficit sau insuficiență de D.
Formele cele mai cunoscute sunt rahitismul la copil și osteomalacia sau osteoporoza la adult ca exprimare osoasă majoră, alături de dureri musculare difuze cu slăbiciunea în special a musculaturii proximale (coapse și brațe), dureri osoase difuze, creșterea riscului de cădere și de fracturi la vârstnici, scăderea imunității și risc de apariție a DZ tip II, depresie, pierderea părului și diverse eczeme.
Consecințele deficitului de vitamina D sunt dependente și de aportul de calciu, care este considerat suficient în medie peste 500 mg zilnic, insuficient între 300 și 500 mg zilnic și deficitar sub 300 mg zilnic.
Indivizii care au simultan un deficit de vitamina D cu un deficit de calciu, au un risc mai mare de a dezvolta, în funcție de vârstă, rahitism, osteomalacie sau osteoporoză.
Deficitul de vitamina D cu aport normal de calciu poate conduce la anomalii biochimice, dar nu și la osteomalacie sau rahitism, deci este importantă și o alimentație corectă, bogată în lactate și brânzeturi.
Dozele admise de vitamina D au suferit o reevaluare în ultimul timp, datorită creșterii acurateții de determinare a 25 OH D, a apariției de noi studii privind consecințele deficitului de D3, dar și din cauza infecției cu Corona virus care s-a dovedit că duce la forme mai grave de disfuncție ventilatorie la cei cu deficit de vitamina D, dar și din cauza utilizării cremelor protectoare antiUV care împiedică formarea în piele a acesteia prin blocarea absorbției UV.
În cazul adulților, doza medie recomandată este de 2000 UI zilnic, cu mențiunea că limita sigură superioară este considerată a fi 4000 UI zilnic. Nu se recomandă doze mai mari de atât în administrarea zilnică decât în anumite condiții patologice, cu recomandare medicală, pentru că excesul duce la hipercalcemie cu consecinte grave asupra cordului. Adică, mai mult nu înseamnă mai bine!
Datele din literatura de specialitate sunt univoce în ceea ce privește indicația de suplimentare cu vitamina D la cei cu nivelul 25 OH D între 20 și 30 ng/ml, dar sunt certe în ceea ce privește suplimentarea corectă în deficit, adică valori sub 12 ng/ml.
Se apropie toamna, deci vă recomand suplimentarea cu doze medii de vitamina D, între 1000 și 2000 UI zilnic sau după recomandarea medicului dumneavoastră și, totodată, să profitați de ultimele zile însorite pentru a face mișcare în aer liber și a asigura astfel necesarul de D3 al organismului.
Medic primar endocrinologie
